“Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii.” Psalmul 126:6
Datorită pasiunii pe care o avea atât pentru evanghelizare, cât și pentru compunerea imnurilor, Knowles Shaw a fost numit în vremea sa „cântărețul evanghelist”. Călătorea peste tot în America împreună cu bunul său prieten Elder Baxter ca să predice Evanghelia și să cânte acolo unde erau chemați. Nu se cunoaște contextul exact în care a fost scris imnul Bucuroși vor fi atunci semănătorii, dar se spune că, la patru ani după scrierea lui, cei doi se aflau într-un tren care trebuia să-i ducă în Texas, unde aveau de organizat o cruciadă de evanghelizare. În timpul călătoriei cei doi au început o discuție cu un predicator metodist pe nume Malloy. Baxter descrie într-o scrisoare ceea ce a urmat:
Malloy i-a cerut lui Knowles Shaw să-i spună care este secretul succesului său în predicarea Evangheliei, iar acesta a început prin a-i spune că depinde în totalitate de păstrarea lui Isus Cristos în centrul mesajelor sale. „Îi ajut pe oameni să conștientizeze cât sunt de păcătoși și cât de mare nevoie au de singura Persoană care le poate rezolva problema veșniciei: Isus Cristos”, a spus predicatorul. Chiar în acel moment am simțit o smuncitură foarte puternică a trenului în care ne aflam, după care am început să ne rostogolim și totul a devenit întunecos pentru mine. Când mi-am revenit, am văzut că vreo câțiva oameni încearcă să mă scoată afară și prima față care am recunoscut-o a fost a lui Malloy. L-am întrebat dacă l-a văzut pe prietenul meu, dar el mi-a răspuns: „Nu l-am văzut. Mi-e teamă că este prins sub grămada cu fier. Să știi că ultimul lucru pe care mi-l amintesc este că dl Shaw m-a salvat împingându-mă de unde mă aflam, ca sa-mi ia locul.” Nu am așteptat să aud alte explicații, ci am alergat spre locul unde credeam că-l pot găsi și i-am văzut o mână. Am început să strig după ajutor și, după cinsprezece minute de luptă cu grămada de fier, oamenii l-au ridicat fără viață pe prietenul meu.
Viața lui Knowles Shaw a fost scurtă, dar încununată de succes în lucrul lui pentru Dumnezeu. În jurnalul care a fost găsit în geanta lui după ce a murit, o notiță spunea că 11.400 de oameni Îl cunoscuseră pe Isus Cristos ca Mântuitor prin predica lui. În urma sa au rămas multe predici, dar și 114 imnuri bisericești, printre care și Bucuroși vor fi atunci semănătorii.