Căutându-l pe Allah, găsindu-l pe Hristos – un musulman devotat întâlneşte creştinismul

„Nu este exagerat de loc să zici că musulmanii foarte des îşi riscă totul pentru a îmbrăţişa crucea” scrie Nabeel Qureshi în noua lui carte Seeking Allah, Finding Jesus: A Devout Muslim Encounters Christianity.  Este vorba de un musulman occidental care a riscat totul pentru a se transforma într-un creştin născut din nou. Cartea, a cărui prefaţă este scrisă de cunoscutul apologet Lee Strobel, se citeşte ca şi un roman care investighează misterul unui asasinat, în care un credincios conştiincios al lui Mahomed, investighează faptele istorice ale islamismului şi ale creştinismului pentru a găsi adevărul despre Isus Hristos.

Acei care abandonează islamul pentru creştinism vor ajunge să se separe de familiile şi de prietenii lor, se pot confrunta cu moartea (hadiz, care este depăşit numai de Coran ca şi autoritate în legea islamică, ordonă musulmanilor să-i omoare pe apostaţi) şi riscul la o condamnare eternă pentru „unicul păcat de neiertat”, shirk, adică credinţa că altcineva care nu este Dumnezeu, este Dumnezeu.

Cartea nu este deocamdată disponibilă în limba română, dar sperăm să o avem în timp. Istoria lui m-a fascinat şi am răsfoit spaţiul virtual ca să-i găsesc autobiografia. Pentru că este destul de lungă, am decis să o prezint în două postări, pentru a nu trunchia prea mult din ea şi să ne scape atâtea lucruri interesante.

Nabeel Qureshi s-a născut ca şi cetăţean american, în California şi a fost crescut de părinţi musulmani devotaţi. Părinţii lui erau emigranţi proveniţi din Pakistan şi erau foarte dedicaţi religiei lor musulmane. Mama l-a învăţat limbile urdu şi arabă, înainte de a învăţa engleza, la vîrsta de patru ani. La cinci ani deja citise Coranul în întregime în arabă şi deja învăţase din memorie mai multe capitole. „Din acel moment, viaţa mea de musulman a fost utilizată de model pentru toţi copiii din comunităţile islamice locale. În fiecare dimineaţă, imediat ce îmi deschideam ochii, recitam rugăciunea care trebuie citită când te trezeşti, mulţumind lui Alah pentru că m-a salvat de la moartea din somn şi pentru că mi-a dat încă o zi ca să trăiesc”, spune Nabeel. Cele cinci rugăciuni zilnice ale islamului, intercalate cu alte rugăciuni mai mici, făceau parte din viaţa lui de fiecare zi.

„Ajunge să spun că nu mi-am pierdut tinereţea în automulţumire şi deziluzii faţă de religie. M-a încântat islamul din toată inima. Motivul pentru acest lucru nu era că islamul era religia părinţilor mei (cu toate că a fost fără îndoială un factor important), ci pentru alte două motive. În primul rând, aşa cum am învăţat, Islamul era o religie foarte „pacifică”, care m-a învăţat să-l ador pe Dumnezeul Atotputernic. În al doilea rând, eu am învăţat să apăr islamul prin intermediul raţiunii şi a evidenţelor. Părinţii m-au învăţat  să nu cred nimic orbeşte şi astfel mi-au oferit o învăţătură apologetică asupra acestei religii. Islamul nu era doar religia mea, era structura întreagă a vieţii mele. Eram acolo, în picioare pe vârful turnului vieţii islamice, de unde Hristos m-a chemat pe mine”.

În august 2001 l-a cunoscut pe David Wood şi deşi acesta era creştin, au devenit prieteni. Până atunci aproape toţi prietenii lui creştini, păreau să fie creştini doar cu numele. „Majoritate dintre ei niciodată nu au fost capabili să-mi răspundă întrebărilor mele despre creştinism, în timp ce eu învăţasem detalii despre religia mea şi cum să o apăr. Simţeam că eu sunt un musulman adevărat, în timp ce majoritate prietenilor mei creştini, în realitate nu trăiau credinţa”

Într-o după masă l-a surprins pe David citind Biblia. A fost foarte mirat. El ca şi musulman a citit Coranul în fiecare zi, în cea mai mare parte a vieţii, dar niciodată nu văzuse pe un creştin serios, citind Biblia în timpul său liber. Acest lucru i-a trezit interesul şi s-a decis să vadă mai multe despre Biblie.

A fost modificată Biblia ?

El ştia despre Coran că este cuvântul lui Dumnezeu, transmis nemodificat de Dumnezeu însuşi, prin intermediul Profetului Mahomed. Şi chiar dacă Coranul spune că Evangheliile (al-Injeel) au fost date de Dumnezeu, acestea au fost iremediabil modificate şi alterate în secolele următoare lui Isus. „Pentru că dacă nu, ar exista atâtea versiuni ale Bibliei, de-a lungul istoriei, cu ediţii şi revizuiri constante? Şi fără o carte inspirată de un Dumnezeu vrednic de încredere, creştinii nu au o bază pe care să stea în picioare. Ideile false ale creştinismului au fost introduse de către fanii acestuia flămânzi de putere, precum Pavel, un „apostol” autoproclamat şi alţii ca el”.

Fără ca el să ştie, David, era un creştin autentic, cu intenţia de a deveni un bun apologet şi a fost surprins că Nabeel a decis să intre în această dezbatere, fără a fii provocat la aceasta. Aşa au început o serie de dezbateri despre adevărul islamului contra creştinismului şi călătoria intelectuală a lui Nabeel spre tronul lui Hristos.

David a venit cu câteva argumente.
–   Chiar dacă există multe variaţii ale Bibliei, obţinute din peste 5000 de manuscrise greceşti, avem o mare cantitate de evidenţe din manuscrisele timpurii între care există o concordanţă că putem reconstrui Biblia cu o certitudine faţă de original de 95 % (părerea cea mai conservatoare).
–   Nici una dintre doctrinele fundamentale ale Bibliei este în pericol de a fi alterată de vreuna din variantele acesteia.
–   Există atâtea referiri la autorii creştini timpurii, încât putem reconstitui aproape integral textul Scripturii, din citatele acestora.
–   Avem diverse fragmente de manuscrise care au fost scrise în primele două secole de după moartea lui Isus ( cel mai vechi provine din anul 125 d.H.).
–   Avem copii complete ale Bibliei datate din primele trei secole ale erei creştine.

„Am rămas impresionat de aceste argumente şi credeam că el a inventat totul, de aceea m-am hotărât să le investighez pe cont propriu. Rezultatul a fost că nu avem motive să credem că variantele moderne ale Noului Testament, sunt diferite de propriile scrieri originale. Rezultatul acestei investigaţii sincere, s-a întors împotriva mea”.

A afirmat Isus că este Dumnezeu ?

„Cum îndrăznesc creştinii să-i atribuie atâta aroganţă unuia dintre cei mai mari oameni ai istoriei, când El niciodată nu şi-a afirmat divinitatea în Evanghelii”, se întreba Qureshi. Pentru creştini Hristos era Mesia, iar pentru musulmani un bărbat sfânt.

David l-a dus în Vechiul Testament în Isaia 9, unde vorbeşte despre naşterea unui fiu ce se va numi Dumnezeu Puternic. Apoi în Daniel 7:13 „şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui”, expresia „Fiul Omului” era un argument puternic.

În Noul Testament, Isus a fost adorat ca şi Dumnezeu imediat după naştere (Matei 2:11), în timpul lucrării Sale (Matei 14:33; Ioan 9:38) şi după învierea din morţi (Matei 28:9, 17; Luca 24:52), iar Isus niciodată nu i-a corectat s-au apostrofat pentru aceste gesturi şi afirmaţii. Isus afirmă că El este încă înainte de Avraam şi când a fost întrebat dacă este Fiul Lui Dumnezeu, a răspuns: Da Sunt (Marcu 14:62). De asemenea Isus a afirmat că El va fi judecătorul lumii la judecata finală (Matei 25:31, 32).

„După ce am citit cu adevărat această parte din Noul Testament şi nu ca pe o simplă lectură de cărţi musulmane despre această temă, am ajuns să fiu de acord cu David care spunea că atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament, afirmă că Isus este Dumnezeu”, recunoaşte Qureshi.

A murit Isus pe cruce ?

Conform Coranului, Isus nu a murit pe cruce. Acesta spunea ….  Am ucis pe Hristos Isus , fiul Mariei , trimisul lui Allah, Dar ei nu l-au ucis , nici nu L-au răstignit , cu siguranţă că nu l-au ucis (Al-Qur’an 4:157-158).

Dacă Hristos nu a murit pe cruce, atunci creştinismul nu era decât o credinţă în van, aşa cum a aflat mai târziu că spunea însuşi apostolul Pavel: „Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre” (1Corinteni 15:17). Bineînţeles, învierea presupune că mai întâi Isus a murit, şi dacă El nu a murit pe cruce, atunci creştinismul nu are nici o valoare.

Aşa că s-a prezentat cu întrebarea: Cine are dreptate, Coranul sau Biblia? „După ce am investigat faptele care au înconjurat răstignirea lui Isus, am rămas surprins de claritatea evidenţelor şi că acest fapt este considerat de unii istorici ca fiind una dintre faptele cel mai bine stabilite şi evidenţiate din istorie. Conform surselor din primul secol, creştine şi necreştine, precum şi cunoştinţele noastre despre crucificarea romană, nu ar fi deloc raţional să negăm moartea lui Isus. Oricine doreşte să spună contrariul, are nevoie de o elaborată teorie conspirativă care oricum nu se susţine”, recunoaşte din nou Qureshi.

Poate cineva să plătească pentru păcatele mele ?

A fost în 2001, când Qureshi a fost surprins când l-a găsit pe David citind Biblia. Doi ani şi jumătate mai târziu, acesta a ajuns să ştie că Biblia pe care o citeşte este, istoric vorbind, demnă de încredere şi că în paginile acesteia găsim pe unul dintre cei mai mari oameni din istorie, care spune că este Dumnezeu însuşi. Acest om a murit pe cruce şi a înviat dintre cei morţi, aşa cum a prezis. Dar încă lucrurile erau departe de a fi adunate pentru Nabeel.

„Ca şi musulman eu credeam că fiecare persoană este responsabilă de toate păcatele ei. Aşa citeam în Coran (Al-Qur’an 02:48). Cum putea fi posibil ca cineva să fie capabil să plătească pentru păcatele mele şi nu numai pentru ale mele, ci pentru ale întregii lumi? Aceasta nu este dreptate! Să faci ca un om inocent să sufere pentru restul lumii, nu numai că nu este drept, ci este o nebunie. Şi lovitura de graţie, nu numai că omul inocent trebuia să sufere, ci de asemenea trebuia să sufere o moarte blestemată”.

Nu putea să creadă că acest Creator iubitor al Universului va permite ca unul dintre cei mai iubiţi mesageri, şi cu atât mai puţin pe Fiul Său, să moară de o moarte blestemată, cu scopul de a plăti pentru păcatul a mii şi milioane de vieţi. Dar dacă totuşi mii şi milioane de oameni au crezut acest lucru, de ce nu putea şi el să accepte acest lucru, cel puţin ca pe o posibilitate. A nu accepta ar fi fost culmea orgoliului, dar nu a inteligenţei. Este adevărat că nu trebuie să acceptăm creştinismul ca fiind adevărat pentru că mulţi oameni cred în el dar dacă a fost credinţa cu cel mai mare număr de credincioşi din toată istoria, probabil că acesta nu era atât de rău, precum gândise Nabeel înainte.

„După o serie de discuţii, am început să văd creştinismul că nu era aşa de autodistructiv după cum l-am văzut eu. De fapt, era foarte plăcut, probabil cea mai mare poveste de dragoste din toată istoria”.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Lupta lui Nabeel Qureshi nu se termină aici. Întrebările lui vor căuta noi răspunsuri, investigând de data aceasta Islamul punând întrebări de felul: este profetul Islamului, bărbatul cel mai mare din istorie? Nefiind încă convins, hotărăşte să îl pună pe Dumnezeul creştinilor la încercare, ca în cele din urmă inevitabilul să se producă. Dar despre toate acestea în articolul viitor.

Apărând islamul

De când Nabeel Quereshi  fost introdus în apologetica creştină, trecuseră deja mai bine de trei ani. Focul tuturor obiecţiilor lui a fost sufocat. Acum îi era rândul lui David. A ridicat multe obiecţii împotriva islamului, unele dintre ele fiind foarte puternice (le puteţi citiAICI, în engleză).

Este profetul Islamului, bărbatul cel mai mare din istorie ?

În mintea lui Quereshi se frământa următorul gând: „Ce motive obiective am pentru a crede că Islamul este adevărat”? Auzise multe alte motive subiective: Coranul este cea mai bună carte scrisă vreodată, modul de viaţă islamic este cel mai bun, nu există altă viziune asupra lumii atât de amplă ca şi a islamului, sau că islamul produce cele mai bune persoane. Toate acestea, totuşi sunt reclamate de aproape toate religiile din lume şi toate sunt în mare parte o problemă de opinie. Şi chiar dacă toate acestea erau adevărate, vrea să spună aceasta că Islamul este adevărul? Ar ajuta, dar nu este o probă suficientă.

După cum şi-a dat seama Quereshi, o singură piesă dacă s-ar potrivi între evidenţe: dacă s-ar putea demonstra că Mahomed a fost adevăratul profet al Lui Dumnezeu, atunci Islamul trebuie să fie adevărat. Acest fapt ar fi suficient pentru a demonstra Islamul.

„După ce am citit diverse relatări despre viaţa Profetului (documente islamice timpurii, precum şi biografii actuale mai favorabile) am ajuns la o concluzie. Independent de detalii şi a argumentelor din jurul lor, ar fi inexact să-l numim pe Profet ca o persoană rea. Totuşi, de asemenea, ar fi inexact să afirmăm că el este cel mai mare profet şi bărbatul cel mai perfect din istorie, aşa cum se afirmă de pe o poziţie islamică. Şi datorită faptului că celelalte argumente care sunt folosite pentru a proba profeţiile lui Mahomed, nu se susţin, nu există nimic altceva care să poată demonstra vreodată că mesajul său era de la Dumnezeu”, completează Quereshi.

Un lucru este esenţial şi ne cere să fim atenţi: rezultatul la care Nabeel va ajunge asupra Islamului, fie că va fi favorabil sau nu, este doar o parte din investigaţie. Adevărata întrebare ne obligă să evaluăm greutatea dovezilor în favoarea Islamului, în comparaţie cu cele care sunt în favoarea creştinismului. Sunt dovezile care susţin profeţiile lui Mahomed, mai puternice decât dovezile care vorbesc despre moartea şi învierea lui Hristos? „Nu este important modul în care formulăm sau aranjăm argumentele pentru o parte sau pentru cealaltă, dar un lucru este clar deja pentru mine, creştinismul va ocupa întotdeauna primul loc”, este concluzia lui Qureshi.

Punând lucrurile în balanţă

Deja toamna lui 2004 se apropie foarte repede. „Chiar dacă încă mai lupt cu deciziile la care mă înfrunt, este clar că deja înclin spre creştinism, pe baza unor argumente bine fondate. Datorită acestui lucru, trebuie să renunţ la unitatea indiscutabilă a lui Dumnezeu, aşa cum ştiam din Islam şi să mă aventurez în această aparentă junglă care se pare că este Trinitatea. Să trebuiască să adori pe un Dumnezeu care este în acelaşi timp trei şi totuşi unul singur, este ceva ce seamănă a science fiction”.

Într-un mod foarte ingenios, Quereshi face trimitere la un exemplu din fizica atomică, găsind-ul ca pe un fenomen analog, învăţăturii despre Trinitate. Norul de electroni dintr-o moleculă, care trec dintr-o structură atomică în alta (un mic haos), pot să fie consideraţi parte atât dintr-o structură cât şi din alta, în acelaşi timp. Pe de altă parte, face apel la onestitate: „ eu sunt doar un om finit, limitat în cunoştinţe, susceptibil de a raţiona defectuos, şi condiţionat de educaţie şi circumstanţe. Cum ar fi posibil ca Dumnezeu care a creat un Univers infinit, şi noi fiind atât de imperfecţi să vrem să-L obligăm pe Dumnezeu să ia o decizie finită, dar cu ramificaţii infinite, posibil o suferinţă eternă în iad?

Testul spiritual

În anul 2004, Qureshi ştia deja că nu poate apăra Islamul în confruntarea cu creştinismul, dar se întreba dacă acest lucru se datorează incapacităţii lui intelectuale sau greutăţii dovezilor. „Cu toată francheţea, eu aşteptam ca Dumnezeu să vină în ajutorul meu şi să lupte pentru mine, şi să-mi arate dacă Islamul este drumul corect. Aveam nevoie de un semn din partea lui Dumnezeu şi foarte umil i-am cerut lui Dumnezeu să facă ceva”.

Înspre finalul lui 2004, era într-o cameră de hotel în Florida, împreună cu tatăl său, şi nu putea să doarmă. Gânduri privind viitorul îi invadau mintea şi avea nevoie ca Dumnezeu să-i arate adevărul. În cameră era întuneric dar nu un întuneric total, şi el privind spre perete şi se ruga ca Dumnezeu să-i dea o viziune, un vis, sau un altfel de semn. Dintr-o dată în cameră se făcu un întuneric total şi în loc de perete văzu un câmp plin de cruci. Viziunea era aşa de simplă şi a dispărut tot aşa de repede precum apăruse. „Mi-am zis atunci: Doamne, asta nu este valabilă. Nu sunt sigur că este adevărat sau ochii îmi joacă trucuri. Te rog frumos, dă-mi un vis şi dacă acesta se coroborează cu viziunea, mă voi converti la creştinism”.

În acea noapte (19 Decembrie 2004) a avut apoi şi un vis. Într-o grădină cu multă verdeaţă a observat mai întâi un şarpe veninos care fluiera celor care intrau în grădină. Apoi undeva în mijloc, era o ridicătură, sub formă de deal, dar care era un dragon deghizat ca lumea să nu ştie, şi de partea opusă începea un abis…Citeşte mai mult aici

Surse: Answering Islam, The Christian Post, Christianity Today, Answering Islam