1. Învăţătorul trebuie să aibă o relaţie personală dreaptă cu Domnul Isus Hristos.
Tu, deci, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus (2 Timotei 2:1).
Cei nemântuiţi pot preda povestiri biblice, însă ei nu pot avea pe Duhul Sfânt ca să împuternicească predarea lor. Astfel, mai întâi de toate, un învăţător trebuie să fie mântuit mai întâi de toate.
2. Un învăţător nu numai că trebuie să fie mântuit, ci el trebuie să evidenţieze o anumită maturitate spirituală, pricepere şi credincioşie.
Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor Martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii (2 Timotei 2:2).
Nu poţi încredinţa ceva ceea ce nu deţii. Învăţătorii trebuie să crească şi să se maturizeze în credinţă pentru a putea să comunice în mod eficient şi clar Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu porunceşte fiecărui credincios să crească în cunoaşterea harului Său. Aceasta înseamnă că fiecare învăţător de Şcoală Duminicală trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, fără a lua în considerare de când este acesta mântuit. În calitate de învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu, Autorul cere credincioşie….
Ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui (1 Corinteni 4:2).
Parte din maturitatea spirituală este privirea lucrării aşa cum a făcut-o şi Pavel, cu o mentalitate de servitor. Pavel afirmă în 1 Corinteni 4:1 „Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu”. Cuvântul „slujitor” (doulos / doulow) înseamnă a aduce (a fi sub) robie. Cuvântul a fost folosit ca un sub-vâslaş dintr-o triremă, o corabie cu trei rânduri de vâsle. Aceasta nu era o poziţie glorificată. Astfel, ca învăţători, ar trebui să considerăm drept privilegiu a fi implicaţi în slujire în timp ce îi slujim Domnului.
A fi un slujitor înseamnă că învăţătorii de Şcoală Duminicală vor trebui să facă sacrificii. Există o dedicare de timp implicată în învăţare. Învăţătorii ar trebui să vină la clasă devreme şi de cele mai multe ori au nevoie să stea şi după ce au plecat toţi elevii. Există de asemenea şi timpul de pregătire din afara clasei. Învăţătorii trebuie să sară peste serviciile pentru adulţi şi momentele de părtăşie înainte şi după servicii.
3. Viaţa învăţătorului trebuie să manifeste controlul Duhului Sfânt.
Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh (Efeseni 5:18).
Nu numai că Duhul Sfânt trebuie să locuiască în învăţător, ci El trebuie să-l şi controleze. În lumina faptului că Duhul Sfânt a venit să „ne înveţe toate lucrurile” (Ioan 14:26), aceasta este pentru a motiva pe aceia care sunt folosiţi de Dumnezeu să înveţe Cuvântul Său, că ei trebuie să fie controlaţi de El.
4. Lucrarea învăţătorului trebuie să manifeste darurile necesare pentru a putea faţă sarcinii atribuite.
Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care Suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, Suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…. (Romani 12:3-6a).
Dumnezeu a dat fiecărui credincios anumite daruri ca să funcţioneze în feluri diferite în trupul lui Hristos. Nu fiecare are darul învăţării. Un credincios ar putea ştii multe despre doctrină, însă poate să nu fie capabil să comunice verbal Cuvântul lui Dumnezeu în mod clar într-un fel în care studenţii să-l poată înţelege. Prin urmare, un credincios ar trebui să simtă o înzestrare în învăţătură dacă doreşte să fie un învăţător de Şcoală Duminicală.
Extras din: O perspectiva a Scolii Duminicale de Darrell Petterson