Jurnalul unei săptămâni mărețe – Vladimir Pustan

Duminică. Intrat în Ierusalim călare pe măgăruş. Mulţimi mă înconjoară şi Mă cheamă dar nu mă încred în ei. E zgomot nu închinare. Am plâns pentru cetate. O văd arsă.

Luni. Am venit de la Betania şi Mi s-a făcut foame. Am blestemat un smochin. Eu n-am nevoie de frunze, am nevoie de roade. E smochin nu tufiş cu spini şi am pretenţii…

Marţi. Ceartă zdravănă cu fariseii. Cea mai scârboasă formă de păcat, aceea ascunsă sub haine religioase. Morminte văruite… E plină lumea de ei. Seara Iuda a mers şi M-a vândut. El credea că-i doar cu preoţii când a numărat banii. Eram şi Eu acolo… Sunt pretutindeni.

Miercuri. Odihnă în Betania. Marta Mi-a slujit iarăşi. Femeie deosebită… N-o poţi opri…

Joi. Am frânt pâinea cu ucenicii, dar înainte de asta le-am spălat picioarele. Şi lui Iuda doar-doar va pricepe. El a plecat. M-am rugat pentru ei, am cântat, M-am mai rugat în Ghetismani trei ore.

Vineri. De dimineaţă bătut, scuipat, batjocorit, pus pe cruce. A trebuit un plan de mii de ani să vin în lume şi M-au trimis înapoi în şase ore.

Sâmbătă. În mormânt doar trupul. În Duh am fost în locuinţa morţilor şi-am transferat sfinţii din Vechiul Testament direct în cer. Câţiva au dat o raită până „acasă” în Ierusalim.

Duminică. În timp ce femeile Mă căutau cu Petru şi Ioan la mormânt, pregăteam seara când aveam să-Mi nasc biserica. Am fugit şi până la Emaus după doi amărâţi. Orice suflet e important.

Sunt viu şi pentru că Eu trăiesc, vor trăi şi ei. Sunt bucuros pentru că ştiu că cerul se va umple de oameni ce Mă vor iubi…

Sunt viu…

Autor: Lucian Iacob

Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului!

Lasă un răspuns