Zborul – Vladimir Pustan

Azi dimineață în cerdac am găsit un pui de pitpalac ce căzuse din cuib și aterizase lângă ușă. A încercat să zboare când m-a văzut, zborul fricii, dar n-a putut, pentru că Continuă lectura „Zborul – Vladimir Pustan”

Viața ca o junglă

Se spune despre un om că a pornit la vânătoare în jungla adâncă a Africii. Călăuza din fața lui avea o macetă și cu ea tăia lianele lungi și mărăcinișul des. La un moment dat, călătorul, obosit și transpirat, a întrebat frustrat: „Unde suntem? Știi unde ma duci? Unde-i cărarea?”. Călăuza s-a oprit, s-a întors spre omul nostru și i-a spus: „Eu sunt cărarea!”

Continuă lectura „Viața ca o junglă”

Treaba Noastră

Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norordului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

Matei 27:24

Totul a început în urma unui sfat ținut de preoții cei mai de seamă, de cărturarii și bătrânii norodului, în curtea marelui preot, Caiafa. În efortul lor de a găsi cea mai potrivită cale de a-L omorî pe Isus, le vine în ajutor Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii Domnului. Iuda le propune preoților ideea vânzării Învățătorului cu un sărut de identificare, iar plata pentru actul trădării a evaluat-o la doar treizeci de arginți. Continuă lectura „Treaba Noastră”

Jurnalul unei săptămâni mărețe – Vladimir Pustan

Duminică. Intrat în Ierusalim călare pe măgăruş. Mulţimi mă înconjoară şi Mă cheamă dar nu mă încred în ei. E zgomot nu închinare. Am plâns pentru Continuă lectura „Jurnalul unei săptămâni mărețe – Vladimir Pustan”

Ce vă doresc în 2017 – Vladimir Pustan


Să vi se întâlnească mintea cu capul și inima cu Dumnezeu.

Să aveți suficiente încercări cât să vă țină puternici. Cele mai bune viori se fac din lemnul cel mai expus la furtuni.

Să aveți suficientă durere cât să nu uitați că Continuă lectura „Ce vă doresc în 2017 – Vladimir Pustan”

Samy Tuțac – Eu cu cine să votez?

samiDacă ar fi să le spun ceva oamenilor pe care-i slujesc, le-aș spune să voteze cu aceia care sunt cel mai aproape de valorile Scripturii, respectă democrația și domnia legii și care se tem de Dumnezeu și au respect pentru toți oamenii. Să le spui oamenilor cu ce partid să  voteze sau să îi încurajezi să voteze cu un anume partid ar fi o insultă la inteligența lor. Toată lumea  vede în mod clar ce se întâmplă. Speranța mea cu privire la fiecare partid este zero. Speranța mea în Isus Cristos este totală. Așa că, nu voi susține niciun partid politic, dar voi avea întotdeauna libertatea, în calitate de cetățean, să susțin și să votez un candidat creștin, care susține și se implică fără rezerve în apărarea și promovarea valorilor creștine. Da, știu, anul acesta votul va fi pe listă și un uninominal. Pentru că sunt responsabil îmi voi asuma riscul să votez lista acelui partid care și-a asumat riscul să accepte candidatura unor persoane recunoscute pentru susținerea valorilor creștine. În rest, mă încred doar în Domnul și în tăria puterii Lui.

Samy Tuțac

Luigi Mițoi – Ultimul început

img_8Decembrie este ultimul început, dintr-un șir de doisprezece începuturi ale unui an. Asemenea vieții care se măsoară în ani, anul se măsoară în luni. Totul pe pământ este măsurabil. Măsurăm anii, măsurăm lunile anului, măsurăm bucuriile și necazurile și apoi le numim pe toate ,,amintiri”. Viitorul este plin de speranțe, prezentul de responsabilități și trecutul este plin de amintiri. Totul se tranformă în ,,amintiri”. Cu toții suntem niște colecționari de amintiri. Când viitorul devine trecut, speranțele de mâine devin amintirile de ieri.

            De fapt, aceste amintiri suntem noi, sunt viața noastră pe care nu o mai putem schimba. Putem schimba prezentul, ne putem propune să schimbăm viitorul, însă nu mai putem schimba trecutul, nu mai putem schimba amintirile. Ele au rămas înțepenite pentru totdeauna, ca niște dovezi pe care le va folosi Stăpânul să împarte fiecăruia ce este cu dreptul.  Viitorul cu care făceam planuri, prezentul cu care ne luptăm în fiecare zi devin amintiri, dovezi pentru noi sau împotriva noastră. ,,Vino” sau ,,du-te” se va spune la sfârșit, pe baza acestor amintiri. Felul în care am gândit sau am acționat ieri se poate ridica împotriva noastră mâine. Cine nu gândește corect despre viitor va acționa greșit în prezent și va suferi din cauza trecutului. Și asta doar pentru faptul că trecutul nostru, plin de amintiri, este un permanent prezent pentru Dumnezeu, un prezent căruia Dumnzeu îi spune ,,vino” sau ,,du-te”.

            Fiecăruia la naștere ne-a fost dată o anumită măsură de timp numit viață. La începutul acestei vieți Dumnezeu ne-a învățat prin părinți, apoi prin Biblie ce trebuie să facem cu această viață, cum și pentru cine s-o investim. În fiecare clipă din viață Dumnezeu vorbește cu noi prin Scripturi și prin fiecare experiență prin care trecem. Dumnezeu vorbește prin duhul nostru, singura poartă prin care El intră ca să ajungă în sufletul nostru. Scopul Său este să facă ,,precum în cer așa și pe pământ”. Scopul Său este să sfințească sentimentele care ne răscolesc sufletul, care ne poartă încoace și-ncolo. Scopul său este să ne sfințească rațiunea, acest judecător personal care trebuie să fie cinstit și drept. Scopul Său este să ne sfințească voința, acest motor care ne urnește înspre ,,veniți la Mine…”, ,,învățați de la Mine”, ,,fiți plini de Duh”, ,,duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”.

            Însă, în fiecare clipă din viață și Diavolul încearcă să vorbească cu noi, prin carnea noastră, prin poftele noastre, prin instinctele noastre primare. Trupul este singura lui poartă prin care poate intra ca să ajungeă în sufletul nostru. Scopul lui este să facă ,,precum în iad așa și pe pământ”. Scopul lui este să pângărească sentimentele, animalizându-le și bestializându-le. Scopul lui este să murdărească rațiunea, să o întunece, să o răzvrătească, transformând-o într-o armă îndreptată împotriva lui Dumnezeu, împotriva Bisericii, împotriva propriilor părinți, împotriva oricărei forme de autoritate.Scopul lui este să distrugă voința, aducându-l
pe om în starea în care nu mai poate să ,,vrea” nimic bun.

             Indiferent ce alege fiecare muritor, totul se transformă în amintiri, pe care  Dumnezeu le scrie în ,,Cartea vieții” sau în alte cărți: ,,Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în carțile acelea” (Apocalipsa 20:12). Orice gândește, simte sau face omul se transformă în amintiri, va fi scris în ,,carte” sau în ,,cărți”. În ,,ziua aceea” Stăpânul va spune ,,vino” sau ,,du-te”.

bethanynewsite.com