„Cu mulți ani în urmă, când lucram ca voluntar într-un spital din Standford, am cunoscut o fetiță pe nume Liz, care suferea de o boală neobișnuită. Singura șansă de a se face bine era o transfuzie de sânge de la fratele ei de cinci anișori, care supraviețuise în mod surprinzător aceleiași boli, și dezvoltase anticorpii necesari pentru a putea distruge microbul. Doctorul i-a explicat situația fratelui fetiței și l-a întrebat dacă ar vrea ca sângele lui, donat, să-i vină în ajutor surioarei. L-am văzut în dubiu doar pentru un moment, după care a tras aer în piept și a zis: „Da, o voi face, dacă asta o va salva pe Liz”. În timpul transfuziei, era culcat pe un pat lângă cel al surorii și surâdea în timp ce noi îi asistam pe cei doi văzând cum fetiței îi revine culoarea în obraji.
Băiatul a devenit palid și i-a dispărut zâmbetul de pe buze. L-a privit pe doctor și l-a întrebat cu vocea tremurândă: „La ce oră încep să mor?”
Fiind doar un copil, el nu-l înțelesese pe doctor; credea că trebuia să-i dea surorii tot sângele și nu a refuzat să facă acest lucru” – de Hermenegildo Zanuso
Cineva a dat pentru noi tot sângele. Isus a acceptat să moară, ca să avem noi viață și să ne vadă pe toți cu inimi mulțumitoare că avem Un Singur Salvator. Jertfa Lui trebuie să ne aducă multă pace și bucurie!.
Mulțumim, Doamne, pentru că ai murit și apoi ai înviat, ca să ne faci fii ai Celui mai bun Tată.
