Categorie: Diverse

20 octombrie 2014

Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
Matei 16.26

Cheia fericirii

Cu ani de zile în urmă era scrisă într-un ziar următoarea relatare: În oraşul C., un milionar şi-a pus capăt vieţii. După ce a devenit putred de bogat în America, şi-a cumpărat o mare moşie. Dar nu a fost fericit. Lipsa de ocupaţie i-a provocat o boală de nervi şi chiar marile călătorii, pe care le-a întreprins, nu i-au adus însănătoşirea aşteptată. Apoi s-a hotărât să-şi pună capăt vieţii. În buzunarul hainei sale s-a găsit o avere în bancnote şi alături o bucată de hârtie pe care era scris: „Plec din viaţă, pentru că nu mai pot suporta plictiseala şi singurătatea. Atât timp cât am lucrat în New York, am fost fericit. Dar acum, în posesia multor milioane, mă simt foarte nefericit. Viaţa mi-a devenit o povară şi moartea este singura mea cale de scăpare. Am înţeles prea târziu că banii nu înseamnă fericire“.

La citirea acestei relatări trebuie să ne gândim involuntar la cuvântul Bibliei: „Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?“. Banul este o cheie pentru multe lucruri pe care le oferă lumea oamenilor. Dar el nu este cheia pentru a fi fericit. Cheia fericirii este numai Mântuitorul. El a spus: „Cine crede în Mine nu va înseta niciodată“.

#Sămânţa bună.

Regulile lui George Müller în căutarea voii lui Dumnezeu

1. Dacă vreau să aflu care este voia lui Dumnezeu trebuie să mă încredințez mai întâi că voia mea a fost adusă la supunere deplină, adică să nu păstrez nici urmă de voință proprie în ascunzișurile inimii. Voia Domnului nu ni se descoperă decât când suntem pe deplin hotărâți să o facem.
2. Caut apoi să nu mă las furat de simțuri care m-ar putea amăgi. Pentru aceasta caut serios în Scriptură îndemnul care îmi trebuie. Nu mă mulțumesc cu un îndemn care mi s-ar părea mie „al duhului”, până nu cercetez amănunțit Cuvântul, știind bine că între Cuvântul scris și între îndemnurile Duhului e întotdeauna potrivire.
3. Abia după aceea pun în cântar împrejurările ca să le cercetez în lumina Cuvântului și sub călăuzirea Duhului Sfânt.
4. În sfârșit, mă rog lui Dumnezeu să-mi arate voia Lui. În felul acesta, prin rugăciune, prin cercetarea Cuvântului, prin întrebuințarea dreptei judecăți, ajung la înțelegerea lucrurilor potrivite cunoștințeiși staturii mele duhovnicești și în deplină liniște, pornesc la lucru într-un duh de rugăciune.

Gând pentru 27 august

Un vestitor al Evangheliei din Elveția mergea cu trenul la Paris. Un călător începu să atace credința creștină. Vestitorul Evangheliei îi răspunse pe scurt la toate cu câte un verset din Biblie. Orice citat biblic era ignorat de celălalt care căuta să-și susțină argumentele. La toate primea ca răspuns un verset. Înfuriat, călătorul îi spuse: „Nu vezi că nu cred in Biblia ta? Ce rost au aceste citate?” Răspunsul veni din nou din Biblie: „Dacă nu credeți că Eu sunt – a zis Isus – veți muri în păcatele voastre” (Ioan 8:24).

După câțiva ani, vestitorul Evangheliei a primit o scrisoare de la călătorul din tren. Printre altele spunea: „Dumneavoastră ați luat sabia Duhului și m-ați străpuns; da, m-ați străpuns. De câte ori am încercat să parez loviturile tăișului și să vă fac să mă loviți cu mâna, nu să folosiți oțelul cerului, îmi dădeați o altă lovitură. Atunci m-ați făcut să simt că nu lupt cu dumneavoastră, ci cu Dumnezeu…”.

La sfârșit călătorul a scris frumoasa veste că s-a întors la Dumnezeu primindu-L pe Hristos ca Mântuitor al său. Iată o împlinire a versetului: „Tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și se va împlini planurile Mele” (Isaia 55:11).