Împreună cu tinerii bisericii Betel din Dumbrăveni vă așteptăm să ne bucurăm împreună în cadrul unei slujbe de adorare şi admiraţie faţă de Domnul nostru destinate în special tinerilor.
Vă încurajăm să veniţi şi de asemenea să vă invitaţi colegii, prietenii și vecinii.
Link eveniment: facebook.com/events. Post by Biserica Penticostală BETEL Dumbrăveni.
Articol preluat de la NewsNet Creştin.
Ziua de duminică, 16 noiembrie 2014, va rămâne cu certitudine o plăcută amintire pentru întreaga comunitate evanghelică din diaspora română stabilită în capitala statului Arizona. Două evenimente desfăşurate la Biserica Penticostală ELIM (www.elimarizona.com) au polarizat interesul multor creştini români din aria Phoenix, aceasta fiind dovedită printr-o prezenţă remarcabilă. Continuă lectura „Emanuel Fedur a fost ordinat ca pastor al bisericii Elim din Arizona”
Serviciul de înmormântare din 19.11.2014 va fi transmis în direct pe internet începând cu ora 12:00 si poate fi accesat cu un click aici.
Vă invităm să petrecem împreună un timp minunat în Casa Domnului la serviciului divin de seară (16.11.2014). Îl vom avea între noi pe fratele Florin Pindic Blaj, fondatorul Misiunii Creştine Micul Samaritean.
Vă aşteptăm, de la ora 17, la Biserica BETEL. (Locaţie: http://bit.ly/1wIjJBn)
Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
Matei 16.26
Cu ani de zile în urmă era scrisă într-un ziar următoarea relatare: În oraşul C., un milionar şi-a pus capăt vieţii. După ce a devenit putred de bogat în America, şi-a cumpărat o mare moşie. Dar nu a fost fericit. Lipsa de ocupaţie i-a provocat o boală de nervi şi chiar marile călătorii, pe care le-a întreprins, nu i-au adus însănătoşirea aşteptată. Apoi s-a hotărât să-şi pună capăt vieţii. În buzunarul hainei sale s-a găsit o avere în bancnote şi alături o bucată de hârtie pe care era scris: „Plec din viaţă, pentru că nu mai pot suporta plictiseala şi singurătatea. Atât timp cât am lucrat în New York, am fost fericit. Dar acum, în posesia multor milioane, mă simt foarte nefericit. Viaţa mi-a devenit o povară şi moartea este singura mea cale de scăpare. Am înţeles prea târziu că banii nu înseamnă fericire“.
La citirea acestei relatări trebuie să ne gândim involuntar la cuvântul Bibliei: „Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?“. Banul este o cheie pentru multe lucruri pe care le oferă lumea oamenilor. Dar el nu este cheia pentru a fi fericit. Cheia fericirii este numai Mântuitorul. El a spus: „Cine crede în Mine nu va înseta niciodată“.
#Sămânţa bună.
Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!“.
Luca 19.7
Unde ar fi putut intra Mântuitorul în această lume, fără să Se gândească la un om păcătos? Cei care se cred drepţi n-au nevoie de Hristos; ei rămân străini de har, de bucurie şi de o veşnicie de fericire. Zacheu a recunoscut în faţa Domnului nedreptăţile din viaţa sa.
Mântuitorul a depăşit cu mult aşteptările lui Zacheu. El a vrut doar să-L vadă pe Isus şi iată că acum a primit mântuirea, pe care Fiul lui Dumnezeu a venit să o aducă din cer păcătoşilor!
Păcătosului îi trebuie mântuirea, dar ea nu se găseşte decât în Acela, care a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Această căutare indică spre lucrarea de conştiinţă, pe care Domnul trebuie să o împlinească într-o persoană pentru a o conduce la convingerea stării sale de păcat. Ea îşi dă seama atunci că are nevoie de un Mântuitor şi ajunge astfel la punctul, în care poate să Îl primească. Odată venită mântuirea în casa lui Zacheu, toţi ai casei au putut profita de ea. În ciuda decăderii sale, Zacheu a putut să devină un om credincios. Iată de ce a intrat Hristos în casa lui! Şi iată de ce doreşte Mântuitorul să intre şi în casele noastre!
#Sămânţa bună
Legea Domnului este desăvârşită …; este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
Psalmul 19.7
Un predicator călătorea odată cu trenul spre Chicago, SUA. Lângă el aşezase o Biblie şi un mers al trenurilor. Un călător i-a spus arătând spre Biblie: „Cartea aceasta veche o consider de mult depăşită“. – „Într-adevăr?“, a fost răspunsul predicatorului. – „Da“, replică celălalt, „Vechiul Testament constă din poveşti şi istorisiri care nu par adevărate, iar pe acestea se bazează Noul Testament“. – „Azi de dimineaţă“, a răspuns predicatorul, „înainte de plecare mi-am cumpărat în gară acest mers al trenurilor şi de patru ore compar acesta cu staţiile şi orele de sosire ale trenurilor şi corespund. Dacă până aici a fost de încredere, sunt convins că va fi aşa până la Chicago“. – „Ce are a face aceasta cu constatarea mea?“, se miră celălalt. – „Ei, bine, vreau să vă spun. Această carte, Biblia, a fost pusă la probă de milioane de oameni şi chiar eu însumi am probat-o din copilărie. Multe din promisiunile, pe care le conţine, s-au împlinit deja, iar celelalte se vor împlini. Ea este un itinerar de încredere pentru călătoria omului. Dacă aţi fi probat Biblia la fel ca mine, atunci v-aţi fi îndreptat viaţa după ea. Atunci L-aţi fi cunoscut pe Acela care este «calea, adevărul şi viaţa», pe Mântuitorul, de care aveţi nevoie ca şi conducător sigur.“
#Sămânţa bună
De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
Proverbe 8.14
Un sfat bun şi la timpul potrivit valorează mai mult decât o comoară. Mulţi regretă, după ce au săvârşit o lucrare care s-a dovedit nepotrivită, că nu au cerut sfaturi mai înainte. Oamenii cu cele mai bune intenţii ne pot da sfaturi care nu întotdeauna sunt cele mai potrivite. Nu tot aşa este cu Dumnezeu. El ne iubeşte cu o iubire veşnică şi bucuria Lui este mare, dacă noi Îi cerem în orice împrejurare sfatul.
Ne lăsăm însă sfătuiţi de Dumnezeu? Probabil, acţionăm cu uşurinţă după gândurile noastre şi aşa ne abatem de la calea cea bună a călăuzirii sfinte. Să învăţăm ca înainte de orice lucru să întrebăm pe Domnul nostru: „Ce vrei să fac?“. Dacă inimile noastre stau liniştite în faţa Domnului, vom primi sfatul şi izbânda lucrărilor noastre. Continuă lectura „17 octombrie 2014”
Diavolul are două şiretlicuri foarte abile. Primul este să ne ispitească să devenim descurajaţi, pentru că atunci suntem înfrânţi şi de nici un folos altora, cel puţin pentru o vreme. Celălalt este să ne ispitească să ne îndoim, prin aceasta rupând legătura credinţei care ne uneşte cu Tatăl. Deci să fim atenţi! Să nu fim înşelaţi în nici un fel.
G. E. M.
