Tati minte!

 

Numai un părinte știe prin câte trebuie să treacă pentru ca al lui copil să o ducă cât mai bine. Dar, ce te faci când copilul tau este isteț și simte și el cu tine, crezând că poți ascunde problemele „mințindu-l”?

O fetiță din Hong Kong a făcut un eseu cu titlul „Povestea tatălui meu”. 

Ajuns-ați la țintă?

de Valentin Popovici

 

Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ?
Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ?
V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ?
Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemântuiţi ?
Aţi câştigat cununa de nu vă mai luptaţi ?
Şi sunteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ?
Cuvântul Sfânt de-acuma deplin l-aţi învăţat, Continuă lectura „Ajuns-ați la țintă?”

19 octombrie 2014

Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!“.
Luca 19.7

Zacheu

Unde ar fi putut intra Mântuitorul în această lume, fără să Se gândească la un om păcătos? Cei care se cred drepţi n-au nevoie de Hristos; ei rămân străini de har, de bucurie şi de o veşnicie de fericire. Zacheu a recunoscut în faţa Domnului nedreptăţile din viaţa sa.

Mântuitorul a depăşit cu mult aşteptările lui Zacheu. El a vrut doar să-L vadă pe Isus şi iată că acum a primit mântuirea, pe care Fiul lui Dumnezeu a venit să o aducă din cer păcătoşilor!

Păcătosului îi trebuie mântuirea, dar ea nu se găseşte decât în Acela, care a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Această căutare indică spre lucrarea de conştiinţă, pe care Domnul trebuie să o împlinească într-o persoană pentru a o conduce la convingerea stării sale de păcat. Ea îşi dă seama atunci că are nevoie de un Mântuitor şi ajunge astfel la punctul, în care poate să Îl primească. Odată venită mântuirea în casa lui Zacheu, toţi ai casei au putut profita de ea. În ciuda decăderii sale, Zacheu a putut să devină un om credincios. Iată de ce a intrat Hristos în casa lui! Şi iată de ce doreşte Mântuitorul să intre şi în casele noastre!

#Sămânţa bună

18 octombrie 2014

Legea Domnului este desăvârşită …; este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
Psalmul 19.7

Cartea

Un predicator călătorea odată cu trenul spre Chicago, SUA. Lângă el aşezase o Biblie şi un mers al trenurilor. Un călător i-a spus arătând spre Biblie: „Cartea aceasta veche o consider de mult depăşită“. – „Într-adevăr?“, a fost răspunsul predicatorului. – „Da“, replică celălalt, „Vechiul Testament constă din poveşti şi istorisiri care nu par adevărate, iar pe acestea se bazează Noul Testament“. – „Azi de dimineaţă“, a răspuns predicatorul, „înainte de plecare mi-am cumpărat în gară acest mers al trenurilor şi de patru ore compar acesta cu staţiile şi orele de sosire ale trenurilor şi corespund. Dacă până aici a fost de încredere, sunt convins că va fi aşa până la Chicago“. – „Ce are a face aceasta cu constatarea mea?“, se miră celălalt. – „Ei, bine, vreau să vă spun. Această carte, Biblia, a fost pusă la probă de milioane de oameni şi chiar eu însumi am probat-o din copilărie. Multe din promisiunile, pe care le conţine, s-au împlinit deja, iar celelalte se vor împlini. Ea este un itinerar de încredere pentru călătoria omului. Dacă aţi fi probat Biblia la fel ca mine, atunci v-aţi fi îndreptat viaţa după ea. Atunci L-aţi fi cunoscut pe Acela care este «calea, adevărul şi viaţa», pe Mântuitorul, de care aveţi nevoie ca şi conducător sigur.“

#Sămânţa bună

17 octombrie 2014

De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
Proverbe 8.14

De cine ne lăsăm sfătuiţi?

Un sfat bun şi la timpul potrivit valorează mai mult decât o comoară. Mulţi regretă, după ce au săvârşit o lucrare care s-a dovedit nepotrivită, că nu au cerut sfaturi mai înainte. Oamenii cu cele mai bune intenţii ne pot da sfaturi care nu întotdeauna sunt cele mai potrivite. Nu tot aşa este cu Dumnezeu. El ne iubeşte cu o iubire veşnică şi bucuria Lui este mare, dacă noi Îi cerem în orice împrejurare sfatul.

Ne lăsăm însă sfătuiţi de Dumnezeu? Probabil, acţionăm cu uşurinţă după gândurile noastre şi aşa ne abatem de la calea cea bună a călăuzirii sfinte. Să învăţăm ca înainte de orice lucru să întrebăm pe Domnul nostru: „Ce vrei să fac?“. Dacă inimile noastre stau liniştite în faţa Domnului, vom primi sfatul şi izbânda lucrărilor noastre. Continuă lectura „17 octombrie 2014”

Fiți înțelepți!

Diavolul are două şiretlicuri foarte abile. Primul este să ne ispitească să devenim descurajaţi, pentru că atunci suntem înfrânţi şi de nici un folos altora, cel puţin pentru o vreme. Celălalt este să ne ispitească să ne îndoim, prin aceasta rupând legătura credinţei care ne uneşte cu Tatăl. Deci să fim atenţi! Să nu fim înşelaţi în nici un fel.

G. E. M.

16 octombrie 2014

Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
Proverbe 6.7-8

Furnicile

Furnicile ne pot fi un bun exemplu în privinţa hărniciei şi a înţelepciunii. În Proverbe 6, în versetele 7 şi 8, se atrage atenţia asupra hărniciei furnicilor, care, în împărăţia lor lipsită de un conducător, păstrează cea mai minunată ordine şi armonie.

Tot aşa pentru fiecare dintre noi este important să-L găsim astăzi pe Domnul Isus şi să-L luăm ca adevărata Pâine a vieţii, căci cei care Îl caută devreme, Îl vor găsi.

Continuă lectura „16 octombrie 2014”

15 octombrie 2014

Când a flămânzit …, poporul a strigat la faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el“.          Geneza 41.55

În timpul anilor de belşug, lumea i-a acordat puţină atenţie lui Iosif. Despre fraţii lui nu auzim nimic, ei fiind complet indiferenţi faţă de el. Dar a venit lipsa. Toată ţara Egiptului a flămânzit şi în curând şi Iacov cu fiii lui au avut de făcut faţă foamei şi morţii. Nevoia a determinat un strigăt după pâine, iar naţiunile trebuiau să afle şi fraţii lui Iosif să descopere, că nimeni nu poate veni în întâmpinarea nevoii lor, în afară de acela pe care l-au dispreţuit şi l-au lepădat.

Cuvintele lui faraon „faceţi ce vă va spune el“ ne îndreaptă atenţia spre cuvintele spuse de mama lui Isus la nunta din Cana Galileii: „Să faceţi orice vă va zice“. Este foarte important să înţelegem cuvintele Mariei. Să observăm că nu le-a spus oamenilor să asculte de ea, ci i-a îndreptat spre Domnul Isus, spunându-le să asculte de El.

Să ne imaginăm că egiptenii nu ar fi ascultat de Iosif. Ce s-ar fi întâmplat? Ar fi murit de foame. Ce se întâmplă dacă nu ascultăm şi nu facem ce ne spune Mântuitorul? Pedeapsa unui întuneric veşnic ne va fi viitorul, iar regretul veşnic că nu am ascultat ne va încununa frunţile.

#Sămânţa bună.

14 octombrie 2014

DE CE SUNT PE ACEST PĂMÂNT?

Cine se încrede în bogăţii, va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.
Proverbe 11.28

Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!
Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu, nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde, în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.
Ieremia 17.7-8

1. Totul începe cu Dumnezeu
Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute…
Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
Coloseni 1.16

Continuă lectura „14 octombrie 2014”